SCOALA DERSCA-istoric

Educaţia cetăţenească are istoricul ei. Primele încercări de pregătire şcolară după abolirea iobăgiei s-au făcut de către slujitorii bisericii de la oraşe şi sate. Boierii şi functionarii publici angajau, pentru instruirea copiilor încă înaintea acestor perioade, pedagogi de casă plătiţi. După ce învăţământul primar devine obligatoriu, prin Legea din 1864, la Dersca se organizează la 28 februarie 1865, o clasă de elevi la care preda preotul Dimitrie Velogurschi. Spatiu corespunzător nu există, învăţătorii predau lecţiile in diferite case particulare, şi in localul primăriei o perioadă. In anul 1885, moşierul Hector Burbure donează suprafaţa de 12 prăjini de pământ din grădina din centru pentru şcoală. Tot el contribuie efectiv şi la construcţia ei. Aici s-a desfăşurat procesul de învăţământ până în anul 1924. Creşterea demografică a populatiei satului a făcut ca această şcoală să devină neîncăpătoare. Conducerea administraţiei comunale hotărăşte in anul 1910 să construiască un nou local, din cărămidă pe temelie de piatră şi acoperit cu şindrilă. Terenul, în suprafaţă de 40 prăjini este donat de data aceasta de boierul Eduard Burbure. Primăria pune la dispoziţie suma de 25000 lei. Eduard Burbure, pe lângă contribuţia bănească, donează si rnaterialul lernnos necesar. Până în anul 1914 s-a făcut numai zidăria şi acoperişul. După primul război mondial, în anul 1918 se constituie un comitet de constructie în frunte cu Eduard Burbure ca preşedinte onorific iar preotul loan Danalache executiv, casier fiind loan S. Badragan. Fondurile băneşti sunt strânse din cotizaţii benevole şi alte donaţii, plus sprijinul financiar acordat de Ministerul Invăţământului. Localul a fost terrninat definitiv in vara anului 1924 şi este cel care se vede şi astăzi, vizavi de dispensarul uman.

De menţionat că instruirea copiilor, înca de la început se făcea de către un singur cadru didactic, începând cu anul 1909 se înfiinţează al doilea post, apoi numărul învăţătorilor se va mări în funcţie de cerinţe. In perioada anilor 1922-1930 la Dersca au existat două localuri de şcoală, unul pentru băieţi şi altul pentru fete, la care era directoare Maria Zaiat, în a cărei locuinţă funcţiona şcoala. După anul 1930 şcoala devine mixtă, cu un nurnăr de peste 350 de elevi şi 11 învăţători. Şi încă o referire în legătură cu localul şcolii: în anul 1929 acoperişul de şindrilă al şcolii s-a degradat şi este refăcut de această dată din ţiglă, cu fonduri alocate de la buget. In vara anului 1940, şcoala este lovită de trăsnet, spărgându-se o parte din acoperiş plus geamurile la două clase. Până în toamnă totul a fost refăcut, cursurile şcolare începând normal.

1970

După datele culese de fostul învăţător Constantin Diaconescu, primii dascăli şi apoi în continuare cei care au funcţionat la Dersca au fost: Vasile Dumitriu, care a predat cursurile în casa lui lordache Palamaru, preotul Nicolae Alexandrescu în casele Gheorghe Popa, preotul Haralambie Vasiliu şi dascălul Constantin Manoliu in localul primăriei. Până în anul 1899, mai preda lecţii o dată pe săptămână şi preotul Nicolae Sapunaru. După construcţia primei şcoli, învăţătorii Dumitru Prodan, Grigore Soltuz, loan Apostol, loan Grigorescu, Gheorghe Rădăşanu, Gheorghe Nistor, Elena Stoica, Dumitru Scripcă, Gheorghe Băncilă, Gheorghe Maleş, Natalia Moisa, Elena Sofronie, Maria Şefer, Nicolae Enescu, Adela Stan, Gheorghe Berijan, Maria Zaiaţ, Virgil Matei, Ana Volosciuc, Julieta Cuşniriuc, Ilie Râncu, Ana Zelegin, Grigore Davideanu, Constantin Diaconescu, Rada Davideanu, Gheorghe Chiţan, Maria Diaconescu, Alexandru Leontescu, Teodor Gherasim, Gheorghe Badragan, Vasile şi Nimfodora Durnbravă, Dumitru Ungureanu şi Maria Băncescu, fostă Zaiaţ.

Profesorii anului 1970

După cel al doilea război mondial au mai funcţionat: Elena Andronache, Aneta Avădăni, surorile Simionescu, familia Coroamă, Profira Badragan, Aneta Istrate, Aurelia Amihălăchioaie, Finareta Gherasim, Valentina Gherasim, Nectara Aungurence, Gheorghe şi Maria Fusa, Victoria şi Vasile Ungureanu, Vasile şi Minodora Sandu, Petru Bărboi, Macuc Finareta, Gireadă Dumitru ş.a.

In anul 1994, cei care asigurau desfăşurarea procesului de învăţământ din comună erau: profesorii Anănuţă Mircea, Anănuţă Margareta, Badragan Elena, Bejenaru Constantin, Bărboi Maricel, Costaş Constantin, Ciubotaru Elena si Leonte Constantin, Paveliuc Dumitru,Paveliuc Viorica, Ştefan loan, Ştefan Maria, Atudosie Maria, Tincanu Lucia, Roman Gheorghe, Ungureanu Magda şi preotul Atudosie Paul, care preda religia. învăţători erau: Aungurence Ortansa, Achetrăriţei Elena, Costaş Ligia, Ciubotaru Minodora, Guliac Rodica, Păduraru Elena, Pălănceanu Rodica, Maftei Finareta şi Roman Mărioara. Bibliotecară Hriţuleac Lăcrămioara iar director coordonator Aungurence D. Vasile. Se mai adaugă Gherasim Nicolae secretar şef, Gherasim Ştefănel funcţionar şi şase angajaţi pentru întreţinere şi îngrijire. Numărul elevilor înscrişi la şcoală era de 425. Desfăşurarea procesului educativ avea loc în cele trei şcoli construite în anii 1924,1950 şi 1975. Printre directorii care au condus institutia şcolii amintim: Gheorghe Băncilă, Grigore Davideanu, Constantin Diaconescu, Gheorghe Chiţan, Alexandru Leontescu, Costaş Constantin, Ştefură Mihai şi Bărboi Petru.

Cadre didactice in anul 1995

Pregătirea preşcolară a luat fiinţă în anul 1957, când un număr restrâns de copii au fost înscrişi la acest sistern educativ de care se ocupa un cadru didactic din învăţământul general. Grădiniţa a funcţionat iniţial în casele Elena Ciubotaru şi loan Rornanescu, până m anul 1974, când se construieşte un local pentru grădiniţă/ dotat cu toate cele necesare, încadrat cu personal calificat. In anul la care se face referire, numărul copiilor înscrişi la grădiniţâ se ridica la cifra de 126, deserviţi de şase educatoare calificate din care Angela Gherasim directoare, cu colegele sale Leonte Georgeta, Gherasim Ştefania, Costân Finareta, Bejenaru Olica şi Asofronie Doiniţa